Atitudinea terapeutică în cazul caninilor incluși
Caninii superiori răman destul de frecvent incluși în osul maxilar (nu erup). Cauzele sunt multiple: fie datorită lipsei de spațiu, a unui obstacol reprezentat de multe ori de caninul de lapte, poziția profundă intramaxilară a mugurelui acestuia, traumatisme.
Diagnostiul se pune pe baza examenului radiologic, care ne precizează si poziția dintelui. Conduita terapeutică ideală este descoperirea chirurgicală a dintelui, urmată de aducerea acestuia pe arcadă cu ajutorul unui aparat ortodontic.
Nu întotdeauna poziția este corespunzătoare, o poziție orizontală avand indicație de extracție, înlocuirea lui necesitand mijloace chirurgicale (implant dentar) sau protetice (punte).
Complicațiile pe care le poate da caninul inclus sunt multiple și frecvente: rizaliza (resorbția) rădăcinilor dinților vecini, nevralgii, complicații infecțioase si de asemenea tumorale sau chistice.
De aceea, menținerea caninului inclus în os nu este întotdeauna cea mai bună soluție.
Dr. Christian Iliut, stomatologie, implantologie, Tel. 0748.200.208
