Boala inflamatorie pelvină (anexita)
Boala inflamatorie pelvină, denumită foarte des şi anexită, este un sindrom inflamator al tractului genital superior ce cuprinde uterul, trompele uterine, ovarele şi ţesuturile din jurul acestora. Pentru că în majoritatea cazurilor aceste structuri enumerate sunt implicate concomitent în procesul inflamator ginecologii preferă termenul de boală inflamatorie pelvină în locul termenului de anexită. Cauza acestei inflamaţii majore este infecţia cu microbi care sunt prezenţi de obicei în flora vaginală, dar şi cu microbi care se transmit pe cale sexuală, cei mai frecvenţi fiind: Chlamidia trachomatis, Gonococul şi Micoplasma.
Microbii care nu se transmit pe cale sexuală, dar care fac parte din flora vaginală obişnuită sunt: Streptococii, gardnerella, E. Coli, Haemophilus etc. În anumite condiţii (imunitate scăzută, oboseală, stress) aceşti microbi se înmulţesc necontrolat şi pot provoca infecţii ale tractului genital.
Factorii de risc în apariţia bolii inflamatorii pelvine sunt următorii: a) pacientele active sexual cu vârsta sub 25 de ani, b) chiuretajul, histerosalpingografia, biopsia de endometru, dispozitivul intrauterin, c) renunţarea la prezervativ în favoarea contracepţiei orale, d) parteneri sexuali multipli.
Anexita se manifestă prin apariţia durerilor în etajul abdominal inferior care iradiază în regiunea lombară, perineu sau coapse. Durerile sunt accentuate la mobilizare, contact sexual sau la creşterea presiunii intraabdominale în timpul efortului de tuse sau strănut. În stadiile mai avansate ale bolii poate să apară febra, frisoanele, tahicardia şi alterarea stării generale.
În cazul apariţiei primelor simptome, se recomandă efectuarea unui consult ginecologic cât mai rapid pentru a stabili diagnosticul corect. În mod categoric se va evita automedicaţia, având în vedere multitudinea patologiilor localizate în abdomenul inferior cu simptomatologie similară. După consult, ginecologul va stabili diagnosticul şi va indica tratamentul corespunzător. În timpul consultului, medicul poate recomanda şi recoltarea secreţiei vaginale pentru efectuarea examenului bacteriologic şi/sau efectuarea analizelor care să indice starea de bine a pacientei. Acestea se vor lua în considerare pentru a decide modalitatea de tratament sau ajustarea acestuia.
În absenţa unui tratament corespunzător, infecţia de la nivelul uterului şi anexelor poate evolua spre abces (colecţie purulentă la nivelul trompelor uterine). Ruperea abcesului astfel format în cavitatea abdominală determină peritonită – urgenţă chirurgicală.
Repetarea episoadelor de anexită poate conduce la scăderea importantă a fertilităţii prin afectarea ireversibilă a trompelor uterine. Alte complicaţii care pot apărea sunt: apariţia aderenţelor abdominale, durerea cronică în abdomenul inferior, tulburări menstruale şi constipaţia cronică.
Este important de ştiut că tratamentul administrat fără aviz medical de specialitate sau la recomandarea persoanelor neavizate poate să conducă la apariţia acestor complicaţii, cronicizarea anexitei şi la alterarea calităţii vieţii.
Dr. Suveica Radu, Medic specialist, obstetica - ginecologie
