Hipertrofia Benigna de Prostata (HBP) sau adenomul de prostata este cea mai frecventa tumora benigna (necanceroasa) a barbatului cu varsta de peste 50 de ani caracterizata prin marirea volumului acesteia sub influenta hormonilor androgeni. Evolutia este insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente.
Factorii de risc incriminati in aparitia adenomului de prostata sunt : varsta, consumul de alcool, fumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea, diabetul zaharat, consumul unor medicamente (antidepresive, simpatico-mimetice, antihistaminice). Prostata este o glanda accesorie a aparatului genital masculin, care se afla la baza vezicii urinare si care inconjoara portiunea initiala a uretrei iar cresterea in volum a acesteia realizeaza comprimarea in timp a uretrei, determinand modificari ale actului mictional Semnele si simptomele care ar trebui sa atraga atentia asupra posibilei existente a unui adenom de prostata sunt rezultatul obstructiei subvezicale (comprimarea uretrei incipiente) provocate de marirea in volum a prostatei si mecanismele adaptative ale vezicii urinare. Acestea se manifesta astfel:
- inceput ezitant al urinarii, jet urinar cu presiunea slaba, jet urinar intermitent sau intrerupt, urinare dificila, urinare prelungita, senzatia de golire incompleta a vezicii urinare, retentia de urina ("blocajul" de urina), pseudoincontinenta prin prea plin (urina care ramane in vezica depaseste capacitatea de stocare a vezicii si pacientul urineaza, practic, "prin prea plin" !)
- frecventa crescuta a urinarilor (polachiuria), in special noaptea (nocturie), urgenta (senzatia brusca si imperioasa de a urina), pseudoincontinenta prin urgenta a urinarii (barbatul "se scapa" cateva picaturi pana ajunge la toaleta). Diagnosticul adenomului de prostata si a posibilelor sale complicatii se stabilesc de catre medicul specialist urolog in urma examinarii clinice (a tuseului rectal) si investigatiilor paraclinice. Dintre investigatii mentionam cele bioumorale : probe de functie renala, probe urinare (sumarul de urina, urocultura) si nu in ultimul rand antigenul specific prostatic (PSA) care ne orienteaza asupra benignitatii dezoltarii prostatice. Ecografia de aparat urinar este obligatorie pentru masurarea volumului prostatica, a reziduului postmictional si pentru evaluarea eventualului rasunet asupra aparatului urinar superior. Tratamentul adenomului de prostata este variat :
-medicamentos pentru adenomul de prostata necomplicat (preparatele fitoterapice, alfa blocantele, inhibitorii de 5 alfa reductaza cat si combinatiile intre ele) - chirurgical pentru aparitia complicatiilor practicandu-se excizia tesutului patologic al prostatei prin tehnica endoscopica (transuretrala) sau clasica (adenomectomia transvezicala) cu efectuarea examenului histopatologic al acestuia care stabileste diagnosticul de certitudine al hipertrofiei prostatice benigne. Netratata , hipertrofia benigna de prostata atrage urmatoarele complicatii: infectia urinara, litiaza, hematuria, incontinenta, retentia completa de urina ("globul vezical") si insuficienta renala progresiva.
Dr. SUVAIALA MARIAN , MEDIC SPECIALIST UROLOGIE
